palton (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PALTÓN, paltoane, s. n. Haină de iarnă (lungă până sub genunchi), făcută din stofă groasă și căptușită, care se poartă peste celelalte obiecte de îmbrăcăminte. – Din
fr. paletot.palton (Dicționar de neologisme, 1986)PALTÓN s.n. Haină groasă și lungă de iarnă, care se poartă peste celelalte veșminte. [După fr.
paletot].
palton (Marele dicționar de neologisme, 2000)PALTÓN s. n. haină groasă și lungă de iarnă, peste celelalte veșminte. (după fr.
paletot)
palton (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)paltón (paltoáne), s. n. – Haină groasă de iarnă care se poartă peste alte obiecte de îmbrăcăminte. –
Mr. palto. Fr. paletot (Tiktin; Graur,
BL, IV, 107),
cf. ngr. παλτό (›
mr.),
tc.,
bg. palto, it. palto(n).palton (Dicționar de argou al limbii române, 2007)PALTON coajă, jantilică, maferlan, palamantir, parpalac, spital, țolengher.
palton (Dicționaru limbii românești, 1939)*paltón n., pl.
oane (rus. pol.
palion, d. fr.
paletot, din
paltoc, care vine d. ol.
paltrok, haĭnă de călătorie,
palster, toĭag;
rok e germ.
rock. V.
rochie. Cp. cu
bandon). O haĭnă bărbătească și femeĭască pe care orășeniĭ o poartă ĭarna peste toate cele-lalte. (Diferă de manta pin [!] lipsa gaĭciĭ și fiind-că, în general, nu e croită pe talie). V.
pardesiŭ, contoman, suman.palton (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)paltón s. n.,
pl. paltoánepalton (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)palton n. haină bărbătească de iarnă ce se pune peste toate celelalte. [Fr. PALETOT, printr’un intermediar slav].
palton (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)PALTÓN, paltoane, s. n. Haină de iarnă (lungă până sub genunchi), confecționată din stofa groasă și căptușită cu vatelină sau cu blană, care se poartă peste celelalte obiecte de îmbrăcăminte. — Din
fr. paletot.