palpa (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PALPÁ, palpez, vb. I.
Tranz. 1. A examina un bolnav atingându-i sau apăsându-i ușor o regiune a corpului cu mâna, pentru a determina dimensiunile, modificările de formă și de consistență, sensibilitatea etc. unor țesuturi sau organe și pentru a putea stabili diagnosticul.
2. A examina, cu mâna sau cu un instrument special, gradul de netezime al suprafeței unui obiect. – Din
fr. palper.palpa (Dicționar de neologisme, 1986)PALPÁ vb. I. tr. 1. A pipăi. ♦ A examina prin pipăire (atingere sau apăsare) cu mâna anumite părți ale corpului, organe etc.
2. (
Tehn.) A verifica gradul de netezime al suprafeței unui corp cu ajutorul unui palpator sau cu mâna. [< fr.
palper, cf. it., lat.
palpare].
palpa (Marele dicționar de neologisme, 2000)PALPÁ vb. tr. 1. a pipăi. ◊ a examina prin pipăire cu mâna anumite părți ale corpului, organe etc. 2. (tehn.) a verifica gradul de netezire al suprafeței unui corp cu ajutorul unui palpator sau cu mâna. (< fr.
palper, lat.
palpare)
palpa (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)palpá (a ~) vb.,
ind. prez. 3
palpeázăpalpa (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)PALPÁ, palpez, vb. I.
Tranz. 1. A examina un bolnav printr-o ușoară presiune cu degetele sau palmele asupra unei regiuni a corpului, pentru a determina limitele, consistența și sensibilitatea unor țesuturi și organe, prezența unor vibrații, a unor formațiuni patologice etc.
2. A examina, cu mâna sau cu un instrument special, gradul de netezime al suprafeței unui obiect. — Din
fr. palper.