paloș (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PÁLOȘ, paloșe, s. n. Sabie lată cu două tăișuri, adesea încovoiată spre vârf, care se folosea în trecut; pală
3. – Din
magh. pallos.paloș (Dicționar de argou al limbii române, 2007)paloș, paloșe s. n. penis.
paloș (Dicționaru limbii românești, 1939)páloș n., pl.
e (ung.
pallos; pol.
palasz, rus.
paláš, sîrb.
paloš; germ.
pállasch, vfr.
palache, it.
paláscio. Originea acestor cuvinte poate fi turc.
pala. V.
pală 1). Sabie dreaptă lungă și lată cu doŭă tăĭușurĭ [!] și cu garda în formă de cruce. V.
spadă, tesac, baĭonetă).
paloș (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)páloș s. n.,
pl. páloșepaloș (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)paloș n. sabie ascuțită:
capul plecat paloșul nu-l taie BOL. [Ung. PALLOS[.
paloș (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)PÁLOȘ, paloșe, s. n. Sabie lată cu două tăișuri, adesea încovoiată spre vârf, care se folosea în trecut; pală
3. — Din
magh. pallos.