palotie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PALÓTIE, palotii, s. f. (
Reg.) Istorioară hazlie; snoavă. ♦ Șotie, poznă, boroboață. –
Et. nec.palotie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)palótie (
reg.)
(-ti-e) s. f.,
art. palótia (-ti-a), g.-d. art. palótiei; pl. palótii, art. palótiile (-ti-i-)palotie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)PALÓTIE, palotii, s. f. (
Reg.) Istorioară hazlie; snoavă. Șotie, poznă, boroboață. —
Et. nec.