paloare - explicat in DEX

paloare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
PALOÁRE, palori, s. f. 1. Culoare, aspect al unei persoane care are fața palidă (1); faptul de a fi palid (1); paliditate, gălbeneală. 2. (Rar) Culoare ștearsă, estompată. – Din fr. pâleur, it. pallore.

paloare (Dicționar de neologisme, 1986)
PALOÁRE s.f. Faptul de a fi palid; paliditate; (pop.) gălbejeală. [Pl. -ori, gen. -orii. / < fr. paleur, cf. lat. pallor].

paloare (Marele dicționar de neologisme, 2000)
PALOÁRE s. f. 1. paliditate. 2. culoare ștearsă. (< fr. paleur, it. pallore)

paloare (Dicționaru limbii românești, 1939)
*paloáre f., pl. orĭ (lat. pállor, -óris). Paliditate, proprietatea de a fi palid.

paloare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
paloáre s. f., g.-d. art. palórii; pl. palóri

paloare (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
paloare f. coloare palidă: paloarea e semn de boală.

paloare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
PALOÁRE, palori, s. f. 1. Culoare, aspect al unei persoane care are fața palidă (1); faptul de a fi palid (1); paliditate, gălbeneală. 2. (Rar) Culoare ștearsă, estompată. — Din fr. pâleur, it. pallore.