palmac (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PALMÁC, palmace, s. n. Veche unitate de măsură pentru lungime, folosită mai ales în Moldova, egală cu 3,4 cm și echivalând aproximativ cu a opta parte dintr-o palmă
1 (
1). – Din
tc. parmak (după
palmă1).
palmac (Dicționaru limbii românești, 1939)palmác n., pl.
e (din
parmac, infl. de
palmă). A opta parte din palmă (V.
stînjen). – În Suc. (rev. I. Crg. 13, 152)
farmac. În Vs.
fermac: nu-ĭ daŭ nicĭ un fermac, nu-ĭ daŭ nimic!
palmac (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)palmác s. n.,
pl. palmácepalmac (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)palmac n. Mold. veche măsură echivalând cu ⅛ dintr’o palmă. [Identic cu
parmac, influențat de
palmă].
palmac (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)PALMÁC, palmace, s. n. Veche unitate de măsură pentru lungime, folosită mai ales în Moldova, egală cu 3,4 cm și echivalând aproximativ cu a opta parte dintr-o palmă
1 (
1). — Din
tc. parmak (după
palmă1).