palma (Dicționar de argou al limbii române, 2007)palma, palmez v. t. 1. a fura, a șterpeli.
2. a ascunde în palmă.
3. (
d. femei) a-și mângâia sânii.
palma (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)PALMA v. La Palma.palma (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)PALMA, familie de pictori italieni din școala venețiană:
1. p. il Vecchio (
Iácopo Negrétti sau
Nigretti, zis ~) (
c. 1480-1528). Reprezentant al școlii venețiene. A pictat, influențat de Giorgione și Tiziano, în spirit laic, compoziții religioase, mitologice și portrete, într-un colorit viu și nuanțat („Adam și Eva”, „Cele trei surori”, „Portret de femeie”). Reprezentat în Muzeul Național de Artă al României.
2. P. il Giovane (
Iácopo di Antonio, zis ~) (1544-1628), strănepotul lui
P. (1). Elev al lui Tiziano. Prin dinamismul compoziției se apropie de Tintoretto („Veneția încoronată de Victorie”, „Luarea Constantinopolelui”, „Judecata universală”, toate în Palatul Dogilor din Veneția).
palma (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)PALMA, Ricardo (1833-1919), scriitor, istoric și filolog peruan. Fondator al Academie peruane (1887). Director al Bibliotecii naționale din Lima (1884-1910). Creator al genului „tradición”, eseu cu subiect istoric, anecdotic sau folcloric („Tradiții peruane”). Lirică romantică („Armonii”, „Pătimiri”). Studii istorice („Analele inchiziției de la Lima”) și filologice („Neologisme și americanisme”, „File lexicografice”). Traduceri.
palma (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)Palma f. cap. insulei Maiorca și a întregului arhipelag al Balearelor: 72.000 loc. Uleiuri. Port, cetate tare.