palisadă - explicat in DEX

palisadă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
PALISÁDĂ, palisade, s. f. 1. Element de fortificație, folosit în amenajările defensive mai vechi, alcătuit din pari groși și lungi bătuți în pământ, legați între ei cu scânduri, frânghii etc. și având între spații împletituri de nuiele, mărăcini, sârmă ghimpată etc.; palancă. 2. (Bot.) Mod de așezare a unor celule alungite, cilindrice sau prismatice, care stau una lângă alta, perpendiculare pe suprafața organului; celule astfel așezate. – Din fr. palissade.

palisadă (Dicționar de neologisme, 1986)
PALISÁDĂ s.f. 1. Obstacol, fortificație constând dintr-un gard înalt format din pari de lemn înfipți vertical în pământ și legați între ei prin nuiele etc. 2. Perete metalic mobil care protejează avioanele de pe navele portavioane de vânturile puternice. 3. (Biol.) Mod de așezare a unor celule alungite care stau una lângă alta. [< fr. palissade].

palisadă (Marele dicționar de neologisme, 2000)
PALISÁDĂ s. f. 1. element de fortificație dintr-un gard înalt din pari de lemn înfipți vertical în pământ și legați între ei prin nuiele etc. 2. perete metalic mobil care protejează avioanele de pe navele portavioane, de vânturile puternice. 3. (bot.) mod de așezare a unor celule alungite, care stau una lângă alta. (< fr. palissade)

palisadă (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
palisádă (palisáde), s. f. – Element de fortificație, parapet. Fr. palissade. Cu privire la ipoteza din rus. palisad (Sanzewitsch 206).

palisadă (Dicționaru limbii românești, 1939)
*palisádă f., pl. e (fr. pallisade, d. palisser, a așeza în palisadă, d. palis, șir de parĭ, gard, care vine d. pieu, derivat și el din pel, pal, lat. palus, par. V. par 1). Paladcă făcută din parĭ. V. parcan.

palisadă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
palisádă s. f., g.-d. art. palisádei; pl. palisáde

palisadă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
palisadă f. palancă (= fr. palissade).

palisadă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
PALISÁDĂ, palisade, s. f. 1. Element de fortificație, folosit în amenajările defensive mai vechi, alcătuit din pari groși și lungi înfipți în pământ, legați între ei prin bare ușoare sau corzi (ramuri de copac, crengi de arbuști etc.); palancă. 2. (Bot.) Mod de așezare a unor celule alungite, cilindrice sau prismatice, care sțau una lângă alta, perpendiculare pe suprafața organului; celule astfel așezate. — Din fr. palissade.