palingenezie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PALINGENEZÍE s. f. (În unele concepții filozofice) Renaștere, înviere periodică a tuturor ființelor. ♦
Fig. Înnoire, regenerare (morală). – Din
fr. palingénésie.palingenezie (Dicționar de neologisme, 1986)PALINGENEZÍE s.f. 1. Concepție metafizică care preconizează reînvierea periodică a tuturor ființelor; metempsihoză. ♦ (
Fig.) Înnoire, regenerare (morală).
2. Concepție potrivit căreia istoria este alcătuită din perioade succesive de decădere și de înflorire.
3. Concepție despre perfecționarea permanentă a viețuitoarelor printr-o evoluție lentă. [Gen.
-iei. / < fr.
palingénésie, cf. gr.
palingenesis – renaștere].
palingenezie (Marele dicționar de neologisme, 2000)PALINGENEZÍE s. f. 1. concepție metafizică ce preco-nizează reînvierea periodică a tuturor ființelor; metempsihoză. ◊ (fig.) înnoire, regenerare (morală). 2. concepție potrivit căreia istoria este alcătuită din perioade succesive de decădere și de înflorire. 3. concepție care afirmă perfecționarea continuă a viețuitoarelor printr-o evoluție lentă. (< fr.
palingénésie)
palingenezie (Dicționaru limbii românești, 1939)*palingenezíe f. (vgr.
paliggenesía, d.
palin, din noŭ, și
génesis, naștere. V.
geneză). Renaștere, regenerațiune, întoarcere la vĭață după moartea reală saŭ aparentă:
palingenezia a fost susținută de Bonnet și Ballanche. În istorie, repetarea unor fapte care s´aŭ maĭ întîmplat.
palingenezie (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)PALINGENEZÍE (‹
fr.; {s}
palin- +
gr. genesis „naștere”)
s. f. 1. (
FILOZ.) Doctrină pitagoriciană despre reîncarnarea continuă a sufletelor care n-au trăit o viață suficient de perfectă, preluată de Platon și încorporată în demonstrația sa că sufletul este nemuritor. ♦ Concepție stoică despre reîntoarcerea periodică și eternă a acelorași evenimente. ♦ Concept folosit în teoriile despre istoria umană ca „ciclu” și „reîntoarcere periodică” (Spengler, Toynbee). ♦
Fig. Înnoire, regenerare (morală).
2. Concepție de factură providențialistă, formulată (1827) de către scriitorul și filozoful francez P. Ballanche, potrivit căreia istoria omenirii, fiind o succesiune de cicluri, se desfășoară conform unei succesiuni de cicluri, se desfășoară conform unei formule generale, astfel că fiecare popor parcurge aceleași etape, reproduce aceeași succesiune a transformărilor, totul fiind îndreptat spre realizarea unui scop general.
3. (
BIOL.) Concepție cu caracter preformist, formulată (1769) de naturalistul Elvețian, Ch. Bonnet, potrivit căreia perfecționarea viețuitoarelor are loc pe calea evoluției lente.
palingenezie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)palingenezíe (
filos.)
s. f.,
art. palingenezía, g.-d. palingenezíi, art. palingenezíeipalingenezie (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)palingenezie f. regenerațiune, renaștere; fig.
palingenezie socială.palingenezie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)PALINGENEZÍE s. f. Concepție stoică legată de teoria ciclului istoric, care susține revenirea periodică a acelorași evenimente sau lucruri. ♦
Fig. înnoire, regenerare (morală). — Din
fr. palingénésie.