paliu (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PALÍU, -IE, palii, adj. (
Reg.)
1. (Despre picioare;
p. ext. despre oameni sau animale) Schilod, infirm; paralizat; șchiop.
2. (Despre ochi;
p. ext. despre oameni) Sașiu. –
Et. nec.paliu (Dicționar de neologisme, 1986)PÁLIU2 s.n. Țesătură de stofă sau de lână dată ca premiu pentru o întrecere (medievală). ♦ Întrecerea premiată cu această țesătură. [Pron.
-liu, var.
palio s.n. / < it.
palio].
paliu (Dicționar de neologisme, 1986)PÁLIU1 s.n. (
Latinism)
1. Manta la vechii greci și la romani.
2. Bandă de lână albă cu cruci negre, pe care papa o poartă pe deasupra veșmintelor pontificale.
3. Răsfrângere a tegumentului care căptușește cochilia gasteropodelor; manta (
3). [Pron.
-liu, var.
palium s.n. / < lat.
pallium, it.
pallio].
paliu (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)palíu2, -íe, adj. (reg.) nebun, aiurit, trăznit, țicnit; prost.
paliu (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)palíu3, -íe, adj. (reg.) viteaz, cutezător.
paliu (Marele dicționar de neologisme, 2000)PÁLIU1 s. n. 1. mantie la vechii greci, dintr-o fâșie de stofă dreptunghiulară care se drapa în jurul corpului. 2. bandă de lână albă cu cruci negre, pe care papa o poartă pe deasupra veșmintelor pontificale. 3. răsfrângere a tegumentului care căptușește cochilia gasteropodelor; manta (3). 4. cortexul cerebral (care acoperă creierul ca o manta). (< lat., fr.
pallium)
paliu (Marele dicționar de neologisme, 2000)PÁLIU2 s. n. țesătură de stofă sau de lână, dată ca premiu pentru o întrecere medievală). ◊ întrecerea premiată. (< it.
palio)
paliu (Dicționar de argou al limbii române, 2007)paliu, -e, palii adj. nebun
paliŭ (Dicționaru limbii românești, 1939)palíŭ, V.
paniŭ.paliu (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)palíu (
reg.)
adj. m.,
f. palíe; pl. m. și
f. palíi