pali (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PALÍ s. m. Limbă veche, indo-europeană, folosită astăzi ca limbă liturgică budistă și ca limbă de cultură în India, Sri Lanka, Birmania, Thailanda. – Din
fr. pali.pali (Dicționar de neologisme, 1986)PÁLI s.m. Veche limbă de cultură în Sri Lanka, derivată din sanscrită. [< fr.
pali].
pali (Marele dicționar de neologisme, 2000)PALI1-/PALIM-/PALIN- elem. „îndărăt, din nou, repetat”. (< fr.
pali-, palim-, palin-, cf.
gr. palin)
pali (Marele dicționar de neologisme, 2000)PÁLI2 s. m. veche limbă indo-europeană, derivată din sanscrită, folosită și astăzi ca limbă liturgică budistă și ca limbă de cultură în India, Sri Lanka, Birmania și Thailanda. (< fr.
pali)
pali (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)*páli1 adj. invar.pali (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)*páli2 (limbă)
s. f.pali (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)PALÍ s. f. Limbă veche, indo-europeană, care a constituit limba literară în care au fost redactate principiile budismului, devenind ulterior limba oficială a budismului din Ceylon. (Adjectival)
Limba pali. — Din
fr. pāli.