paleoslav (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PALEOSLÁV, -Ă, paleoslavi, -e, adj. Care se referă la limba veche slavă (bisericească), care aparține acestei limbi sau este scris în această limbă. ♦ (Substantivat,
f.) Limba veche slavă. [
Pr.:
-le-o-] –
Paleo- + slav.paleoslav (Dicționar de neologisme, 1986)PALEOSLÁV, -Ă adj. Referitor la vechea limbă slavă, care aparține vechii limbi slave. //
s.m. și f. Persoană care aparține celor mai vechi popoare slave. [< fr.
paléoslave].
paleoslav (Marele dicționar de neologisme, 2000)PALEOSLÁV, -Ă I.
adj. referitor la slava veche; scris în această limbă. II. s. f. limba veche slavă. (< fr.
paléoslave)
paleoslav (Dicționaru limbii românești, 1939)*paleosláv, -ă (vgr.
palaiós, vechĭ, și
Slav). Slav vechĭ. Adj.
Limba paleoslavă. – Se zice și
Slavon și
Slovean.paleoslav (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!paleosláv (-le-os-lav/-o-slav) adj. m.,
pl. paleoslávi; f. paleoslávă, pl. paleoslávepaleoslav (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)paleo-slav a. ce ține de vechea slavonă.
paleoslav (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)PALEOSLÁV, -Ă, paleoslavi, -e, adj. Care se referă la limba veche slavă (bisericească), care aparține acestei limbi sau este scris în această limbă. ♦ (Substantivat,
f.) Limba veche slavă. [
Pr.: -
le-o-] —
Paleo- +
slav.