paleoetnologie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PALEOETNOLOGÍE s. f. Știință care se ocupă cu studierea popoarelor dispărute. [
Pr.:
-le-o-] – Din
fr. paléoethnologie.paleoetnologie (Dicționar de neologisme, 1986)PALEOETNOLOGÍE s.f. Știință care se ocupă cu studierea popoarelor dispărute. [Gen.
-iei. / < fr.
paléoethnologie, cf. gr.
palaios – vechi,
ethnos – popor,
logos – studiu].
paleoetnologie (Marele dicționar de neologisme, 2000)PALEOETNOLOGÍE s. f. ramură a etnologiei care studiază aspectele civilizațiilor și culturilor arhaice; arheoetnologie. (< fr.
paléoethnologie)
paleoetnologie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)paleoetnologíe (-le-o-) s. f.,
art. paleoetnología, g.-d. paleoetnologíi, art. paleoetnologíeipaleoetnologie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)PALEOETNOLOGÍE s. f. Știință care se ocupă cu studierea popoarelor dispărute. [
Pr.: -
le-o-] — Din
fr. paléoethnologie.