paleoclimatologie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PALEOCLIMATOLOGÍE s. f. Disciplină care se ocupă cu studiul variațiilor climei în decursul perioadelor geologice. [
Pr.:
-le-o-] – Din
fr. paléoclimatologie.paleoclimatologie (Dicționar de neologisme, 1986)PALEOCLIMATOLOGÍE s.f. Disciplină care se ocupă cu studiul variațiilor climei în decursul perioadelor geologice. [Gen.
-iei. / < fr.
paléoclimatologie, cf. gr.
palaios – vechi, lat.
clima – climă, gr.
logos – știință].
paleoclimatologie (Marele dicționar de neologisme, 2000)PALEOCLIMATOLOGÍE s. f. ramură a climatologiei care studiază paleoclimatele. (< fr.
paléoclimatologie)
paleoclimatologie (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)PALEOCLIMATOLOGÍE (‹
fr. {i})
s. f. Disciplină a climatologiei care se ocupă cu studiul variațiilor climei în decursul perioadelor geologice. Rezultatele acestor studii pot oferi o bază pentru prognozele cu privire la evoluția viitoare a climei globului. De
ex. analiza bulelor de aer captive în calotele glaciare din Antarctica și Groelanda a pus în evidență o corelație între ponderea gazelor cu efect de seră și unele oscilații climatice din trecut.
paleoclimatologie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)paleoclimatologíe (-le-o-cli-) s. f.,
art. paleoclimatología, g.-d. paleoclimatologíi, art. paleoclimatologíeipaleoclimatologie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)PALEOCLIMATOLOGÍE s. f. Disciplină care se ocupă cu studiul variațiilor climei în decursul perioadelor geologice. [
Pr.: -
le-o-] — Din
fr. paléoclimatologie.