paleobotanic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PALEOBOTÁNIC, -Ă, paleobotanici, -ce, s. f.,
adj. 1. S. f. Parte a paleontologiei care se ocupă cu studierea plantelor fosile.
2. Adj. Referitor la paleobotanică, de paleobotanică; (rar) paleofitologic. [
Pr.:
-le-o-] – Din
fr. paléobotanique.paleobotanic (Dicționar de neologisme, 1986)PALEOBOTÁNIC, -Ă adj. Referitor la paleobotanică. [Cf. fr.
paléobotanique].
paleobotanic (Marele dicționar de neologisme, 2000)PALEOBOTÁNIC, -Ă I.
adj. referitor la paleobotanică. II. s. f. ramură a paleontologiei care studiază plantele fosile; paleofitologie. (< fr.
paléobotanique)
paleobotanic (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)PALEOBOTÁNIC, -Ă, paleobotanici, -ce, s. f.,
adj. 1. S. f. Disciplină a paleontologiei care se ocupă cu studierea fosilelor vegetale.
2. Adj. Referitor la paleobotanică, de paleobotanică; (rar) paleofitologic. [
Pr.: -
le-o-] — Din
fr. paléobotanique.