palaneț (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)palanéț,
palanéțe, s.n. (reg.) turtă din aluat, umplută cu brânză, urdă sau magiun; langălău, grăbițel.
palaneț (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)palanéț (-țe), s. n. – (
Trans.) Brînzoaică, plăcintă cu brînză.
Rut. polnica (Candrea). Trebuie să fie dubletul lui
palancă, s. f. (
Mold., pîine mare), formă datorită încrucișării cu
palancă „teren îngrădit”.