paingăn(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) PAÍNGĂN s. m. v. păianjen.
paingăn(Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929) paingăn m. Mold. păiajen: sunt prins de acest paingăn în desele-i rețele AL. [Dela paing = slav. PAÕKŬ; v. păiajen].
paingăn(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) PAÍNGĂN s. m. v. păianjen.