paieric - explicat in DEX

paieric (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
PAIÉRIC, paierice, s. n. Semn grafic în scrierea chirilică, de obicei fără valoare fonetică, pus după o consoană pentru a înlocui semnul moale sau semnul tare în poziție neintensă. – Din sl. pajerĩčkŭ.

paieric (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
paiéric s. n., pl. paiérice

paieric (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
paieric n. în paleografia slavo-română: semn, în formă de apostrof, ce ține locul vocalei obscure (u sau ĭ) după consoane, ex. mul’t.

paieric (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
PAIÉRIC, paierice, s. n. Semn grafic în scrierea chirilică, de obicei fără valoare fonetică, pus după o consoană pentru a înlocui semnul moale sau semnul tare în poziție neintensă. — Din sl. pajerĭčikŭ.