păienjenit (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PĂIENJENÍT, -Ă, păienjeniți, -te, adj. 1. Acoperit cu păienjeniș.
2. Fig. (Despre vedere, ochi) Lipsit de claritate; încețoșat, tulbure. [
Pr.:
pă-ien. –
Var.: (
reg.)
păinjenát, -ă, păinjinít, -ă, painjenít, -ă, adj.] –
V. păienjeni.