pahonț - explicat in DEX

pahonț (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
PAHÓNȚ, pahonți, s. m. (Pop.) 1. Soldat cărăuș din armata rusă. 2. Epitet depreciativ pentru o persoană grosolană, necioplită sau murdară [Var.: pohónț s. m.] – Cf. rus. pehotineț „infanterist”.

pahonț (Dicționaru limbii românești, 1939)
pahónț, V. pohonț.

pahonț (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
pahónț (pop.) s. m., pl. pahónți

pahonț (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
pahonț m. Mold. 1. cărăuș muscal; 2. fig. mojic, bădăran: ce ai pățit, mă pahonțule ? CR. [Vechiu-rom. și Mold. pohoț, mijlocitor neonest (f. pohoață) = rus. POHOTNYI, nerușinat, desfrânat].

pahonț (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
PAHÓNȚ, pahonți, s. m. (Pop.) 1. Soldat cărăuș din armata rusă. 2. Epitet depreciativ pentru o persoană grosolană, necioplită sau murdară. [Var.: pohonț s. m.] — Cf. rus p e h o t i n e ț „infanterist”.