pagina (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PAGINÁ, paginez, vb. I.
Tranz. 1. A numerota paginile (
1) sau foile unui caiet, ale unei cărți, ale unui manuscris etc.
2. (
Tipogr.) A așeza în format de pagini un text cules (și aflat în șpalturi), pentru a obține forma definitivă a lucrării care se tipărește. ♦ A schița planul de dispunere a materialului unui periodic, înainte de culegere, fixând pe pagină locul fiecărui articol. – Din
pagină. Cf. fr. paginer.pagina (Dicționar de neologisme, 1986)PAGINÁ vb. I. tr. 1. A dispune în pagini (la o carte, la un ziar etc.) materialul cules în șpalturi; a numerota paginile unei cărți.
2. A schița planul de dispunere a materialului unui ziar înainte de a fi dat la cules. [< fr.
paginer].
pagina (Marele dicționar de neologisme, 2000)PAGINÁ vb. tr. 1. a numerota paginile (unei cărți etc.). 2. a așeza în pagini materialul cules în șpalturi. ◊ a schița planul de dispunere a materialului unui ziar înainte de a fi dat la cules. (< fr.
paginer)
pagina (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)paginá (a ~) vb.,
ind. prez. 3
pagineázăpagina (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)PAGINÁ, paginez, vb. I.
Tranz. 1. A numerota paginile (1) sau foile unui caiet, ale unei cărți, ale unui manuscris etc.
2. (
Tipogr.) A așeza în format de pagini un text cules (și aflat în șpalturi), pentru a obține forma definitivă a lucrării care se tipărește. ♦ A schița planul de dispunere a materialului unui periodic, înainte de culegere, fixând pe pagină locul fiecărui articol. — Din
pagină. Cf. fr. paginer.paginà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)paginà v. a numerota paginile unei cărți.