paginatură (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PAGINATÚRĂ s. f. (Rar) Paginație (
2). – Din
it. paginatura.paginatură (Dicționar de neologisme, 1986)PAGINATÚRĂ s.f. (
Poligr.; rar) Numerotarea paginilor unei opere; paginație. [Cf. it.
paginatura].
paginatură (Marele dicționar de neologisme, 2000)PAGINATÚRĂ s. f. paginație. (< it.
paginatura)
paginatură (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)paginatúră (rar)
s. f.,
g.-d. art. paginatúriipaginatură (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)PAGINATÚRĂ s. f. (Rar) Paginație (
2). — Din
it. paginatura.