paginație (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PAGINÁȚIE, paginații, s. f. 1. Așezare în format de pagini a unui text cules, pentru a obține forma definitivă a lucrării care se tipărește; paginare. ♦ Schițare anticipată (înainte de culegere) a locului în pagină al fiecărui articol dintr-un periodic; mod de paginare. ♦ Secție într-o tipografie unde se efectuează această operație.
2. Numerotare a paginilor; șir de numere succesive care reprezintă această numerotare; paginare. [
Var.:
paginațiúne s. f.] – Din
fr. pagination.paginație (Dicționar de neologisme, 1986)PAGINÁȚIE s.f. (
Poligr.) Așezare în pagini a materialului cules în șpalturi; paginare; secție unde se face această operație. ♦ Numerotare a paginilor unei cărți. [Gen.
-iei, var.
paginațiune s.f. / cf. fr.
pagination].
paginație (Marele dicționar de neologisme, 2000)PAGINÁȚIE s. f. 1. paginare; paginatură. 2. secție într-o tipografie unde se face paginarea. (< fr.
pagination)
paginație (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)pagináție (-ți-e) s. f.,
art. pagináția (-ți-a), g.-d. art. pagináției; pl. pagináții, art. pagináțiile (-ți-i-)paginație (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)PAGINÁȚIE, paginații, s. f. 1. Așezare în format de pagini a unui text cules, pentru a obține forma definitivă a lucrării care se tipărește; paginare. ♦ Schițare anticipată (înainte de culegere) a locului în pagină al fiecărui articol dintr-un periodic; mod de paginare. ♦ Secție într-o tipografie unde se efectuează această operație;
2. Numerotare a paginilor; șir de numere succesive care reprezintă această numerotare; paginare. [
Var.:
paginațiúne s. f.] — Din
fr. pagination.