pag (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PAG1 s. m. v. paj.pag (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PAG2, -Ă, pagi, -ge, adj.,
s. m. și
f. (Cal sau, rar, alt animal) negru sau roșcat cu pete albe. – Din
sl. *
pĕgŭ.pag (Dicționar de neologisme, 1986)PAG s.m. v.
paj.
pag (Marele dicționar de neologisme, 2000)-PÁG elem. „unit, legat”. (< fr.
-page, cf.
gr. pagos)
pag (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)pag (págă), adj. – Tărcat, pestriț, bălțat. –
Var. peag. Sl. pegu (Cihac, II, 237; Conev 97),
cf. sb. pjega „pată”,
v. slov.,
cr. pega.pag (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)PAG, insulă în
M. Adriatică (287 km
2) situată în apropiere de coasta dalmată (Croația). Climă mediteraneană.
pag (Dicționaru limbii românești, 1939)pag, -ă adj. V.
peag.pag (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)pag adj. m.,
pl. pagi; f. págă, pl. págepag (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)pag a. Mold. bălțat, breaz:
semeț pe calu-i pag AL. [Slav. PĬEGŬ].
pag (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)PAG1 s. m. v. paj.