pacișă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PACÍȘĂ, pacișe, s. f. (
Pop.; mai ales la
pl.) Fire de cânepă sau de in de calitate inferioară, care rămân în piepteni în timpul operației de pieptănare a fuiorului; câlți. [
Pl. și:
paciși. –
Var.:
păcíșă s. f.] – Din
ucr. pačosy.pacișă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)pacíșă (
pop.)
s. f.,
art. pacíșa, g.-d. art. pacíșei/pacíșii; pl. pacíșe/pacíșipacișă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)PACÍȘĂ, pacișe, s. f. (
Pop.; mai ales la
pl.) Fire de cânepă sau de in de calitate inferioară, care rămân în piepteni în timpul operației de pieptănare a fuiorului; câlți. [
Pl. și:
paciși. —
Var.:
păcíșă s. f.] — Din
ucr. pačosy.