pașuș (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PAȘÚȘ, pașușuri, s. n. (
Înv. și
reg.) Pașaport. ♦ Ordin (scris) – Din
magh. passzus.pașuș (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)pașúș,
pașúșuri, s.n. (înv. și reg.)
1. pașaport.
2. ordin scris.
3. bilet, dovadă, permis.
4. bilet de vânzare a vitelor.
5. primar.
pașuș (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)pașúș (
înv.,
reg.)
s. n.,
pl. pașúșuripașuș (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)pașuș n. Tr. Mold. pașaport:
ne trebuia pașuș nemțesc GHICA. [Ung. PÁSUS (din nemț.
Pass)].
pașuș (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)PAȘÚȘ, pașușuri, s. n. (
înv. și
reg.) Pașaport. ♦ Ordin (scris) — Din
magh. passzus.