pielm (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PIELM, pielmuri, s. n. (
Pop.) Făină de grâu, de porumb etc. (de cea mai bună calitate). [
Var.:
piemn s. n.] –
Et. nec.pielm (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)pielm, piélmuri, s.n.
1. (pop.) făină de grâu, de porumb etc. (de cea mai bună calitate); nulaș, pervă.
2. (reg.) pulbere fină de făină care se depune pe sită sau pe obiectele din moară; pospai.
3. (înv.) aluat, cocă; plămădeală.
4. (reg.) amestec subțire din făină de grâu și apă, cu care se ung unele aluaturi, înainte de a fi băgate în cuptor; muruială.
5. (reg.) coaja de la turta de mălai.
pielm (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)pielm (
pop.)
s. n.,
pl. piélmuripĭelm (Dicționaru limbii românești, 1939)*pĭelm și
pĭemn n., pl.
urĭ (rudă cu alb.
mjel, făină, ca
posac față de
mosac, ș. a. Bern. 2, 36).
Munt. vest. Mălaĭ, făină de popușoĭ [!].
Marm. (
pĭelm). Pospaĭ.
Olt. Serbia (
pelm). Făină de grîŭ amestecat cu de popușoĭ, coaja de făină de grîŭ la turta de mălaĭ.
Mold. (
chelm și
chilmă, în Cov. (
chilm), făină de grîŭ pusă în
malaĭ [!] (turtă) ca să-l facă maĭ gustos.