piedestal (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PIEDESTÁL, piedestaluri, s. n. Suport (înalt) pe care se așază o statuie, o coloană, un obiect decorativ etc. [
Pl. și:
piedestale] – Din
fr. piédestal.piedestal (Dicționar de neologisme, 1986)PIEDESTÁL s.n. Suport, picior de susținere pentru o statuie, o coloană etc. [Pron.
pie-, pl.
-le, -luri. / cf. fr.
piédestal, it.
piedestallo].
piedestal (Marele dicționar de neologisme, 2000)PIEDESTÁL s. n. suport pentru o statuie, un vas, o coloană etc. (< fr.
piédestal, it.
piedestallo)
piedestal (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)piedestál (pie-) s. n.,
pl. piedestáluri/piedestálepiedestal (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)piedestal n. baza unei statue sau coloane.
pĭedestal (Dicționaru limbii românești, 1939)*pĭedestál n., pl.
e și
urĭ (fr.
piédestal, d. it.
piedestallo și
piedistallo, adică
piè di stallo, picĭor de „stal”, de loc; sp.
pedestal. V.
stal). Suportu uneĭ statue, unuĭ obelisc, uneĭ coloane.
Fig. Ceĭa ce servește cuĭva ca să se înalțe, treaptă. – Și
pe-.