pătuli (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PĂTULÍ, pătulesc, vb. IV.
Tranz. (
Pop.) A călca în picioare (culcând la pământ);
p. ext. a turti, a strivi, a presa. ♦
Refl. (Despre iarbă, semănături etc.) A se apleca, a se culca la pământ. – Din
pătul1.pătuli (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)pătulí (a ~) (
pop.)
vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. pătulésc, imperf. 3
sg. pătuleá; conj. prez. 3
să pătuleáscăpătulì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)pătulì v. a strânge grânele în pătule.
pătuli (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)PĂTULÍ, pătulesc, vb. IV.
Tranz. (
Pop.) A călca în picioare (culcând la pământ);
p. ext. a turti, a strivi, a presa. ♦
Refl. (Despre iarbă, semănături etc.) A se apleca, a se culca la pământ. — Din
pătul1.