pătrunde (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PĂTRÚNDE, pătrúnd, vb. III.
1. Tranz. și
intranz. A trece prin..., a străbate, a străpunge, a răzbate, a penetra; a perfora, a găuri. ♦ (Despre sunete, zgomote etc.) A ajunge până la a se propaga prin spațiu, a se face auzit. ♦
Tranz. A privi cu atenție; a scruta.
2. Intranz. A izbuti să ajungă, să intre, să străbată undeva; a se infiltra. ♦
Tranz. A umple; a îmbiba.
3. Tranz. A pune stăpânire, a cuprinde, a domina. ♦
Refl. A se lăsa sau a fi cuprins, copleșit, dominat. ♦
Fig. A mișca adânc; a emoționa, a impresiona; a tulbura.
4. Tranz. Fig. A izbuti să cunoască, să afle, să înțeleagă; a afla; a înțelege, a pricepe; a intui. ♦
Refl. A cunoaște, a afla;
p. ext. a se convinge. –
Lat. pertundere.pătrunde (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)pătrúnde (pătrúnd, pătrúns), vb. –
1. A intra, a se băga. –
2. A străbate, a străpunge. –
3. A găuri, a înțepa. –
4. A-și face loc, a-și croi drum, a se face cunoscut. –
5. A scruta, a descoperi. –
6. A impresiona. –
Mr. pitrundu, pitrumșu, pitrundere. Lat. pertundĕre (Pușcariu 1290; Candrea-Dens., 1362; REW 6435),
cf. it. pertugio „gaură strîmtă”,
logud. pertungere „a găuri” (Wagner 112). După părerea abandonată a lui Diez,
Gramm., I, 444, din
lat. pertrudĕre, cu
n ca în
mărunt, cărunt. –
Der. pătrunzător, adj. (penetrant; perspicace);
nepătruns, adj. (impenetrabil).
pătrunde (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)pătrúnde (a ~) (pă-trun-) vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. pătrúnd, 2
sg. pătrúnzi, 1
pl. pătrúndem, perf. s. 1
sg. pătrunséi, 1
pl. pătrúnserăm; conj. prez. 3
să pătrúndă; imper. 2
sg. pătrúnde; ger. pătrunzấnd; part. pătrúnspătrunde (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)pătrunde v. (
activ)
1. a trece dela un capăt la altul:
uleiul pătrunde hârtia; 2. a intra adânc, a se strecura:
frigul pătrunde oasele; 3. fig. a se răspândi departe:
instrucțiunea pătrunde în toate clasele societății; 4. a ajunge să cunoască, a înțelege:
a pătrunde un secret; 5. a mișca profund:
nenorocirea lui mi-a pătruns inima. ║ (
reciproc)
1. a intra unul într’altul:
a se pătrunde; 2. fig. a-și umplea mintea, sufletul:
a se pătrunde de datoriile sale; 3. a se convinge:
s’a pătruns că graba strică treaba CAR. [Lat. PERTUNDERE, a găuri].
pătrunde (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)PĂTRÚNDE, pătrúnd, vb. III.
1. Intranz. A intra (cu greu) undeva, a străbate, a răzbate. ♦
Tranz. A străpunge, a perfora. ♦ (Despre sunete, zgomote etc.) A ajunge până la..., a se propaga prin spațiu, a se face auzit. ♦
Tranz. A privi cu atenție; a scruta.
2. Intranz. A izbuti să ajungă, să intre, să străbată undeva; a se infiltra. ♦
Tranz. A umple; a îmbiba.
3. Tranz. A pune stăpânire, a cuprinde, a domina.
4 Refl. A se lăsa sau a fi cuprins, copleșit, dominat. ♦
Fig. A mișca adânc; a emoționa, a impresiona; a tulbura.
4. Tranz. Fig. A izbuti să cunoască, să afle, să înțeleagă; a afla; a înțelege, a pricepe; a intui. ♦
Refl. A cunoaște, a afla;
p. ext. a se convinge. —
Lat. pertundere.