pătrime (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PĂTRÍME, pătrimi, s. f. A patra parte dintr-un întreg împărțit în părți egale; sfert. ♦
Spec. (
Muz.) A patra parte dintr-o notă întreagă;
p. ext. notă care are valoarea unui sfert dintr-o notă întreagă. –
Patru +
suf. -ime.pătrime (Dicționaru limbii românești, 1939)pătríme f. (d.
patru). Sfert, a patra parte din ceva.
pătrime (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)pătríme (pă-tri-) s. f.,
g.-d. art. pătrímii; pl. pătrímipătrime (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)pătrime f. a patra parte dintr´un tot.
pătrime (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)PĂTRÍME, pătrimi, s. f. A patra parte dintr-un întreg împărțit în părți egale; sfert. ♦
Spec. (Muz.) A patra parte dintr-o notă întreagă;
p. ext. notă care are valoarea unui sfert dintr-o notă întreagă. —
Patru + suf
-ime.