pătrățel - explicat in DEX

pătrățel (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
PĂTRĂȚÉL, -EÁ, -ÍCĂ, pătrățele, s. n. și f. Diminutiv al lui pătrat (1). ♦ Mic obiect în formă de cub sau de paralelipiped. – Pătrat + suf. -el, -ea, -ică.

pătrățel (Dictionnaire morphologique de la langue roumaine, 1981 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
pătrățél s. n., pătrățeá / pătrățícă s. f., pl. pătrățele

pătrățel (Dicționaru limbii românești, 1939)
pătrățél n., pl. e (d. pătrat). Patrat [!] mic desemnat [!] pe o stofă: haĭnă cu pătrățele.

pătrățel (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
pătrățél (pă-tră-) s. n., pl. pătrățéle

pătrățel (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
PĂTRĂȚÉL, -EÁ, -ÍCĂ, pătrățele, s. n. și f. Diminutiv al lui pătrat (1). ♦ Mic obiect în formă de cub sau de paralelipiped. — Pătrat + suf. -el, -ea, -ică.