pătimitor(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) PĂTIMITÓR, -OÁRE,pătimitori, -oare, adj. (Înv.) Care pătimește. – Pătimi + suf. -tor.
pătimitor(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) pătimitór (înv., pop.) adj. m., pl. pătimitóri; f. sg. și pl. pătimitoáre
pătimitor(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) PĂTIMITÓR, -OÁRE,pătimilori, -oare, adj. (înv. și pop.) Care pătimește. — Pătimi + suf. -tor.