pătimire (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PĂTIMÍRE, pătimiri, s. f. (
Înv. și
pop.) Faptul de
a pătimi; patimă, suferință, chin. ♦ Boală. –
V. pătimi.pătimire (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)pătimíre (
pop.)
s. f.,
g.-d. art. pătimírii; pl. pătimíripătimire (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)PĂTIMÍRE, pătimiri, s. f. (
înv. și
pop.) Faptul de
a pătimi; patimă, suferință, chin. ♦ Boală. —
V. pătimi.