pătimaș - explicat in DEX

pătimaș (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
PĂTIMÁȘ, -Ă, pătimași, -e, adj. 1. (Adesea substantivat) Cuprins, stăpânit de o patimă, rob al unei pasiuni; p. ext. părtinitor. ♦ Care exprimă, trădează patimă; determinat de patimă; pasionat. ◊ (Adverbial) Vorbește pătimaș. 2. (Înv. și reg.) Bolnav, suferind. – Patimă + suf. -aș.

pătimaș (Dicționaru limbii românești, 1939)
pătimáș, -ă adj. (d. patimă). Pasionat, prea ĭubitor: pătimaș după literatură, după vin, de vin. Pasionat, plin de ură: judecător pătimaș, critică pătimașă. Bolnav: pătimaș de reŭmatizm [!].

pătimaș (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
pătimáș adj. m., pl. pătimáși; f. pătimáșă, art. pătimáșa, pl. pătimáșe

pătimaș (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
pătimaș a. și m. 1. suferind: fratele mai mare e cam pătimaș ISP.; 2. pasionat: iar Domnul pătimaș BOL.

pătimaș (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
PĂTIMÁȘ, -Ă, pătimași, -e, adj. 1. (Adesea substantivat) Cuprins, stăpânit de o patimă, rob al unei pasiuni; p. ext. părtinitor. ♦ Care exprimă, trădează patimă; determinat de patimă; pasionat. ◊ (Adverbial) Vorbește pătimaș. 2. (înv. și reg.) Bolnav, suferind. — Patimă + suf. -aș.