păteac (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)
păteác, păteácuri, s.n. (reg.) 1. pătuț, pătuc. 2. postament de scândură, pe care se așază fânul sau snopii în stog; pătiuc. 3. claie, căpiță de fân; glugă de coceni (clădită pe ramurile unui copac).
păteac (Dicționaru limbii românești, 1939)
păteác n., pl. ece. Pat mic.