păsuială (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PĂSUIÁLĂ, păsuieli, s. f. Păsuire
1. [
Pr.:
-su-ia-] –
Păsui1 +
suf. -eală.păsuială (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)păsuiálă s.f. (pop.)
1. răbdare, amânare de plată, păsuire, răgaz, răzbun.
2. întârziere, încetineală (a unui fenomen).
păsuială (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)păsuiálă s. f.,
g.-d. art. păsuiélii; pl. păsuiélipăsuială (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)PĂSUIÁLĂ, păsuieli, s. f. Păsuire
1. [
Pr.:
-su-ia-] —
Păsui1 +
suf. -eală.păsuĭală (Dicționaru limbii românești, 1939)păsuĭálă f., pl.
ĭelĭ. Acțiunea de a păsui.