păstrugă - explicat in DEX

păstrugă (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
PĂSTRÚGĂ, păstrugi, s. f. Pește de Dunăre și mare, înrudit cu cega, cu corpul lung și subțire, cu pielea pestriță pe spate și gălbuie pe pântece, cu botul în formă de spadă (Acipenser stellatus). [Var.: păstrúngă, s. f.] – Sb. pastruga [din alte surse: Bg. pestruga; cf. Rus. sevr(i)uga]

păstrugă (Dicționar gastronomic explicativ, 2003)
PĂSTRUGĂ, păstrugi, s.f. Pește din fam. acipenseridae (sturioni), prezent în Marea Neagră și Marea Caspică și fluviile aferente, de 1-2 m lungime și o greutate între 20 și 60 kg, având pe corp scuturi mici dințate și altele mari, stelate, cu botul lung și lat ca de rață, fără franjuri, de la care se obțin icre cu bob mai mic, de culoare cenușie (Acipenser stellatus). – V. sturion

păstrugă (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
păstrúgă (păstrúgi), s. f. – Varietate de sturion (Acipenser stellatus). – Var. postru(n)gă. Sb. pastruga, slov. postruga (Cihac, II, 253; Tiktin), din sl. pĭstrŭ „pătat”, cf. păstrăv.

păstrugă (Dicționaru limbii românești, 1939)
păstrúgă f., pl. ĭ (sîrb. pastruga, id.; rus. pestrúha, păstrăv. V. păstrăv). Un pește ganoid maĭ mare de cît [!] cega și cu botu foarte ascuțit (acupenser stellatus). – În Olt. postrungă (ca ung. pisztrang), în Bas. pistrugă.

păstrugă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
păstrúgă s. f., g.-d. art. păstrúgii; pl. păstrúgi

păstrugă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
păstrugă f. pește cu carne foarte gustoasă, ajunge până la 1½ metri lungime (Accipenser stellatus). [Serb. PASTRUGA, lit. pește pestriț (v. păstrăv)].

păstrugă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2012)
PĂSTRÚGĂ, păstrugi, s. f. Pește marin înrudit cu cega, cu corpul lung și subțire, cu pielea pestriță pe spate și gălbuie pe pântece, cu botul în formă de spadă, apreciat pentru carnea lui gustoasă (Acipenser stellatus). [Var.: păstrúngă, s. f.] – Din sb. pastruga.

păstrugă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
PĂSTRÚGĂ, păstrugi, s. f. Pește marin înrudit cu cega, cu corpul lung și subțire, cu pielea pestriță pe spate și gălbuie pe pântece, cu botul în formă de spadă, apreciat pentru carnea lui gustoasă (Acipenser stellalus). [Var.: păstrúngă s. f.] — Din sb. pastruga.