păstru - explicat in DEX

păstru (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
PẮSTRU s. m. 1. (Înv. și reg.) Persoană sau colectivitate care păstrează ceva, care face să dăinuiască. 2. (Fam.) Închisoare. – Din păstra (derivat regresiv).

păstru (Dicționaru limbii românești, 1939)
1) pắstru m. V. păstrăv.

păstru (Dicționaru limbii românești, 1939)
2) pắstru, n., fără pl. (d. a păstra). Rar. Păstrare, economie.

păstru (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
pắstru¹ (persoană) (înv., reg.) s. m., art. pắstrul

păstru (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
pắstru² (păstrare, închisoare) (pop.) s. n., art. pắstrul

păstru (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
păstru n. economie: știe a trăi cu păstru PANN. [Abstras din păstrà].

păstru (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
PẮSTRU s. m. 1. (înv. și reg.) Persoană sau colectivitate care păstrează ceva, care face să dăinuiască. 2. (Fam.) închisoare. — Din păstra (derivat regresiv).