păstrăviță (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PĂSTRĂVÍȚĂ, păstrăvițe, s. f. (Rar) Femela păstrăvului (
1). –
Păstrăv +
suf. -iță.păstrăviță (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)păstrăvíță (rar)
s. f.,
g.-d. art. păstrăvíței; pl. păstrăvíțepăstrăviță (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)PĂSTRĂVÍȚĂ, păstrăvițe, s. f. (Rar) Femela păstrăvului
(1). — Păstrăv +
suf. -iță.