păstrăvărie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PĂSTRĂVĂRÍE, păstrăvării, s. f. Crescătorie de păstrăvi (
1). –
Păstrăv +
suf. -ărie.păstrăvărie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)păstrăvăríe s. f.,
art. păstrăvăría, g.-d. art. pắstrăvăríei; pl. păstrăvăríi, art. păstrăvăríilepăstrăvărie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)PĂSTRĂVĂRÍE, păstrăvării, s. f. Crescătorie de păstrăvi
(1). — Păstrăv +
suf. -ărie.