păstorie - explicat in DEX

păstorie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
PĂSTORÍE s. f. 1. Păstorit. 2. Fig. Conducere, îndrumare religioasă, bisericească; funcție, demnitate de conducător bisericesc; exercitarea acestei funcții. – Păstor + suf. -ie.

păstorie (Dicționaru limbii românești, 1939)
păstoríe f. (d. păstor). Ocupațiunea de păstor: a trăi din păstorie.

păstorie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
păstoríe s. f., art. păstoría, g.-d. păstoríi, art. păstoríei

păstorie (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
păstorie f. stare de păstor.

păstorie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
PĂSTORÍE s. f. 1. Păstorit. 2. Fig. Conducere, îndrumare religioasă, bisericească; funcție, demnitate de conducător bisericesc; exercitarea acestei funcții. — Păstor + suf. -ie.