păstaie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PĂSTÁIE, păstăi, s. f. Fruct caracteristic plantelor din familia leguminoaselor, format din două valve în care sunt închise semințele; teacă. [
Pr.:
-ta-ie] –
Cf. alb. pistaë.păstaie (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)păstáie (păstắi), s. f. – Teacă, coajă. –
Var. păstare, păstău, înv. postaie. Mr. păstal’e, pistal’e. Origine îndoielnică.
Mr. pare să indice prezența unui etimon
lat. terminat în
-alia; s-a propus *
pistalia, din
pistare „a urlui” (Candrea-Dens., 1351; Pascu, I, 143; Graur,
BL, V, 109); *
quassitalia, din
quassare „a rupe” (Pușcariu,
Dacor., III, 679); *
pyxitalia, din
pyxis „capsulă” (Giuglea,
Dacor, X, 60); sau din
alb. pištaië (Candrea). Nici una din aceste explicații nu pare suficientă. –
Der. păstăios, adj. (cu păstăi, cu coajă). Din
rom. provine
rut. pastaja.păstaie (Dicționar de argou al limbii române, 2007)păstaie, păstăi s. f. (er.) vagin
păstaie (Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș, 2011)păstáie, păstăi, s.f. – Fruct caracteristic plantelor din familia leguminoaselor. Păstăi, poreclă pentru locuitorii din satul Sârbi (com. Fărcașa). – Cuv. autohton (Russu 1981: 368, Brâncuși 1983), cf. alb. pistaë.
păstaie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)păstáie s. f.,
art. păstáia, g.-d. art. păstắii; pl. păstắi, art. păstắile (-tă-i-)păstaie (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)păstaie f. Mold. pojghiță:
păstaie de fasole, de ardeiu. [Origină necunoscută].
păstaie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)PĂSTÁIE, păstăi, s. f. Fruct caracteristic plantelor din familia leguminoaselor, format din două valve în care sunt închise semințele; teacă. [
Pr.:
-ta-ie] —
Cf. alb. pistaë.păstaĭe (Dicționaru limbii românești, 1939)păstáĭe (vest) f., pl.
aĭ, și
păstáre (est), pl.
ărĭ (cp. cu alb.
pištaĭă orĭ lat.
*pĭstalia, fiind-că trebuĭe bătute saŭ îmblătite ca să se desfacă boabele, de unde și rut.
pastáĭa. V.
pisez, pistă). Teaca (silicula) în care-s închise semințele papilionaceelor (
fasolea, salcîmu, roșcovu), cruciferelor (
varza, rapița), ș. a. – Și
postaĭe (Lex. Bud.).