păstăios (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PĂSTĂIÓS, -OÁSĂ, păstăioși, -oase, adj. (Rar; despre plante) Care are fructul o păstaie;
p. ext. cu păstăi multe. [
Pr.:
-tă-ios] –
Păstaie +
suf. -os.păstăios (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)păstăiós (rar)
adj. m.,
pl. păstăióși; f. păstăioásă, pl. păstăioásepăstăios (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)PĂSTĂIÓS, -OÁSĂ, păstăioși, -oase, adj. (Rar; despre plante) Care are fructul o păstaie;
p. ext. cu păstăi multe. [
Pr.:
-tă-ios] —
Păstaie +
suf. -os.păstăĭos (Dicționaru limbii românești, 1939)păstăĭós (vest, Munt.) și
-ărós (est)
-oásă adj. Care are păstărĭ:
legume păstăĭoase.