păscut(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) PĂSCÚT s. n. Faptul de a paște1; pășunat, pășune. – V. paște1.
păscut(Dicționaru limbii românești, 1939) păscút n., pl. urĭ. Acțiunea de a paște: vitele se duc la păscut, se întoarnă de la păscut.
păscut(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) păscút s. n.
păscut(Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929) păscut n. 1. pășune: vitele când se întorc dela păscut ISP.; 2. acțiunea de a paște: nici de păscut gâștele nu ești bun CR. [V. paște].
păscut(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) PĂSCÚT s. n. Faptul de a paște1; pășunat, pășune. — V. paște1.