păscătoare(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) PĂSCĂTOÁRE,păscători, s. f. (Pop.) Pășune. – Paște1 + suf. -ătoare.
păscătoare(Dicționaru limbii românești, 1939) păscătoáre f., pl. orĭ. Loc de păscut. Cp. cu scăldătoare.
păscătoare(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) păscătoáre (pop.) s. f., g.-d. art. păscătórii; pl. păscătóri
păscătoare(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) PĂSCĂTOÁRE,păscători, s. f. (Pop.) Pășune. — Paște1 + suf. -ătoare.