părui - explicat in DEX

părui (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
PĂRU͹, păruiesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. recipr. (Fam.) A (se) bate trăgând(u-se) de păr²; p. gener. a (se) bate. 2. Tranz. (În tăbăcărie) A îndepărta (prin procedee chimice) părul² de pe pieile crude; a depila. – Păr² + suf. -ui.

părui (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
PĂRUͲ, păruiesc, vb. IV. Tranz. A bate pari¹ (pentru a împrejmui sau a delimita un teren). – Par¹ + suf. -ui.

părui (Dicționar de argou al limbii române, 2007)
părui, păruiesc I. v. t. a bate II. v. r. a se bate

părui (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
păruí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. păruiésc, imperf. 3 sg. păruiá; conj. prez. 3 să păruiáscă

păruì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
păruì v. 1. a trage de păr, a smulge părul; 2. a se lua de păr, a se încăiera.

părui (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
PĂRU͹, păruiesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. recipr. (Fam.) A (se) bate tră- gând(u-se) de păr2; p. gener; a (se) bate. 2. Tranz. (în tăbăcărie) A îndepărta (prin procedee chimice) părul² de pe pieile crude; a depila. — Păr² + suf. -ui.

părui (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
PĂRUͲ, păruiesc, vb. IV. Tranz. (înv. și reg.) A bate pari¹ (pentru a împrejmui sau a delimita un teren). — Par¹ + suf. -ui.