părui (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PĂRUÍ1, păruiesc, vb. IV.
1. Tranz. și
refl. recipr. (
Fam.) A (se) bate trăgând(u-se) de păr
2;
p. gener. a (se) bate.
2. Tranz. (În tăbăcărie) A îndepărta (prin procedee chimice) părul
2 de pe pieile crude; a depila. –
Păr2 +
suf. -ui.părui (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PĂRUÍ2, păruiesc, vb. IV.
Tranz. A bate pari
1 (pentru a împrejmui sau a delimita un teren). –
Par1 +
suf. -ui.părui (Dicționar de argou al limbii române, 2007)părui, păruiesc I. v. t. a bate
II. v. r. a se bate
părui (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)păruí (a ~) vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. păruiésc, imperf. 3
sg. păruiá; conj. prez. 3
să păruiáscăpăruì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)păruì v.
1. a trage de păr, a smulge părul;
2. a se lua de păr, a se încăiera.
părui (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)PĂRUÍ1, păruiesc, vb. IV.
1. Tranz. și
refl. recipr. (
Fam.) A (se) bate tră- gând(u-se) de păr2;
p. gener; a (se) bate.
2. Tranz. (în tăbăcărie) A îndepărta (prin procedee chimice) părul
2 de pe pieile crude; a depila. —
Păr2 +
suf. -ui.părui (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)PĂRUÍ2, păruiesc, vb. IV.
Tranz. (
înv. și
reg.) A bate pari
1 (pentru a împrejmui sau a delimita un teren). —
Par1 +
suf. -ui.