părtinitor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PĂRTINITÓR, -OÁRE, părtinitori, -oare, adj. Care părtinește, favorizează, protejează pe cineva în dauna altcuiva. –
Părtini +
suf. -tor.părtinitor (Dicționaru limbii românești, 1939)părtinitór, -oáre adj. Care părtinește, parțial.
părtinitor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)părtinitór adj. m.,
pl. părtinitóri; f. sg. și
pl. părtinitoárepărtinitor (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)părtinitor a. și m. parțial, care ține partea cuiva în paguba altuia:
un judecător nu trebuie să fie niciodată părtinitor.părtinitor (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)PĂRTINITÓR, -OÁRE, părtinitori, -oare, adj. Care părtinește, favorizează, protejează pe cineva în dauna altcuiva. —
Părtini +
suf. -tor.