părpără (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)pắrpără s.f. (înv. și reg.) V.
pấrpără.
părpără (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)pắrpără s. f. –
1. Febră, fierbințeală, patimă. –
2. Lovitură, apăsare. –
Var. pîrpără, Banat,
Olt. pîrpor. Sb. prpor (Candrea). –
Der. părpăriță (
var. pîrpăriță, pîrpăliță, prepeliță),
s. f. (piesă metalică fixată în piatra alergătoare a morii), din
sl. prŭprica (Cihac, II, 82; Conev 82),
cf. bg. perperica, sb.,
cr. paprica.părpără (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)părpără f.
1. ploaie cu bășici;
2. dârdora:
dăduse și el în pârpăra însuratului CR. [Origină necunoscută].